Monthly Archives: februarie 2012

Coincidente bizare

Preşedintele Medvedev este un descendent al lu Romanov?

Presa straina scrie ca exista o similitudine extraordinara între Medvedev şi ultimului tar rus, Nicolae al II-lea. Ziarele fac aluzie la faptul că Putin la un moment dat a citit Dosarele secrete din arhiva CEKA – GPU – NKVD – KGB.

Am suprapus peste imagine Medvedev pe Nicolae al II lea şi singura diferenta am găsit a fi forma capului. Ochii, nasul si gura par sa fie la aceeasi distanta. Am eliminat irisii lui Medevedev, pentru că el se uita in alta parte. Partea de jos a ochilor lui Nicolae sunt mai mici decât la Medvedev, totuşi sunt foarte similari.

Nicolae al II-lea si regele George V-lea al Angliei

Nicolae al II-lea si regele George al V-lea al Angliei? … Ei sunt aproape identici.
La nunta lui George în 1890, in Anglia , unii oameni i-au confundat pe Nicolae cu George si l-au felicitat cu ocazia casatoriei lui.

Putin şi Rasputin….hmmm….asta da…..pana si numele lor e ciudat !!!

 

 

 

Din intelepciunea ruseasca

Din intelepciunea ruseasca, cu aplicare universala:

 

-Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.

-Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.

-Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.

-Când vrei să te arunci pentru o femeie de pe bloc, aminteşte-ţi că n-ai aripi, ci coarne.-Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.

-Al­coolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie (filiera ruseasca).

-Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.

-Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna.Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.

-În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.

-Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.

-Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.

-Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.

-Cei mai buni zece ani din viaţa unei femei sunt între 28 şi 30.

-Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.

-Ţara noastră a avut nevoie, de când e ea, de alt popor.

-Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.

-Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.

-Copilăria grea nu se termină niciodată.

-Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.

-Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.

-Dacă n-ar pune atâtea întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.

-O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei ore, iar o zi de muncă o scurtează cu opt ore.

-Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.

-De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajun­ge până la…sfârşitul vieţii.

-Dacă vrei să ai o nevastă şi deş­teaptă, şi frumoasă, şi bogată trebuie să te însori de trei ori.

-Posibi­li­tăţile medicinii sunt nelimitate, li­mi­tate sunt doarposibilităţile pa­cienţilor.

-Femeia poate să te facă repede milionar… dacă eşti miliardar.

-Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.

-Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.

-Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.

Un roman in vest

De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat. După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție. Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.” Traiasca globalizarea !