Scufita Rosie

SCUFIŢA ROŞIE
Analiză şi Critică literară
De ce Scufiţa Roşie ?

Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii,
în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei
căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei
sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.
Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de
societatea din jurul ei.
Scufiţa merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte
în pădure. Nicio bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este
că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren
împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea, mai ales
înainte de venirea iernii.

Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în
pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo
ca să-şi păzească avutul.
Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că în loc să
plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o
fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure,
fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.
Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa
drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în
România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de dracu,
iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat
braconier sau unde e cea mai apropiată stână.

Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal
Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.
Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte la cules de flori, îşi preface
vocea, intra la bunică şi o înghite. Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure
nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunator să înveţi copiii că e corect ca
atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s
cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.
Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor
de basme. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele
oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vadit frustrat,
face casa praf.

Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.
Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea
unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de
lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.
Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se aşează în pat unde îl găseşte
Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea.
Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul
noţiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.
Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?
Iar dialogul, purtat cu Scufiţa, e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt
mari, urechile, labele, dinţii şi mai ce?!...

Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aduca pe Scufiţa în pat
lângă el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!
Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie
şi bunica. Ce caută vânătorul în casa bunicii? Înseamnă că nu e prima dată. Un
vânător tânăar şi o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai
mirăm că "Ştirile de la ora 5" abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra
unor bătrâne?
Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam că toţi aceşti
infractori au citit în copilărie Scufiţa Roşie şi iată consecinţele: ani grei de
puşcărie! Apoi ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată?
Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la
Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale
sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi
nicidecum glorificat pentru fapta sa.

Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii
"eliberează" cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două
făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonşalanâă îşi reiau
firul vieţii. Mai rău ca în filmele horror! Şi ne mai întrebăm de ce există copii
dereglaţi din toate punctele de vedere.

Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se "servesc" copiilor
între 2 şi 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale:
"Albă ca Zăpada" - auzi albă, imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu
unul, ci cu 7 bărbaţi!

Ruşine! Ruşine! Ruşine!

IRIS GOGORICI
Psihoterapeut
0724 - 377.110
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • eumiealmeu  On iulie 3, 2011 at 18:35

    superbă psihanaliză a sufletului uman! 🙂 mai sunt şi altele?

  • nikuelektriku  On iulie 14, 2011 at 03:25

    cheie”corecta politic”, n’am ce zice!

    am ris abundent, singur (si neconsolat), citind’o.

    sa fie f’un semn?

    doamna doctor ce zice?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: