Academician (adevarat!), Profesor (real!), MARE Matematician, iar restul, mai jos…

„Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.” – Motto!

  •  O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce se întâmplă, se numeşte roman psihologic.
  • Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
  • Dragostea e o poveste în care femeile cinstite se comportă precum cocotele, iar cocotele se comportă ca femeile cinstite.
  • Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
  • Duşmanii se recrutează dintre prieteni.
  • Când îmbătrâneşti, nu mai ai inimă, ai cord.
  • Un lucru improvizat trebuie foarte bine regizat.
  • Ni se cere să facem ştiinţă productivă şi producţie ştiinţifică. Ar fi mai bine dacă am reuşi să facem ştiinţă ştiinţifică şi producţie productivă.

La o şedinţă la Academie: 
Un geolog: Eu am făcut nu ştiu câţi km toată vara şi am făcut două lucrări.
Un chimist: Eu am stat toată vara închis în cei 40 m2 ai laboratorului şi am făcut 4 lucrări.
Moisil: Eu am stat toată vara întins pe pat şi am elaborat Teoria mecanismelor automate.

  • Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.

– Domnule profesor, credeţi în vise?
– Sigur, dragă! Să vezi: acu’ câtăva vreme am visat că devenisem academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă. Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă şi prezidam o şedinţă. 

  • – Îl cunosc bine pe cutare. Moisil: E bine să cunoşti bine pe cineva. Dacă-l cunoşti foarte bine, e rău.
  • Despre un matematician: Este mare în matematică, prin erorile pe care le face.
  • Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
  • Profesorul Moisil, la 65 de ani, după ce şi-a scrântit piciorul: Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.
  • La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind prea tânăr” pentru a ocupa postul de profesor. – E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.

Moisil, către un meteorolog:
– Cu ce probabilitate daţi prognoza timpului?
– Cu cel mult 40%, domnule profesor.
– Atunci de ce nu spuneţi pe dos, că aveţi şanse de 60%!

Un prieten îi spune într-o zi: 
– Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până  la   gât.
Moisil: 
– Dar matematica se face de la gât în sus! 

  • In timpul unui curs profesorul începe să caute printre hârtiile pe care le avea pe masă. Nu găseşte însemnările de care are nevoie, se opreşte şi spune: – Lăutarii cântă după ureche, muzicanţii, după note. Eu mi-am uitat notele acasă.

Explicând principiul recursivităţii:
– Eşti de acord că orice om are dreptul la un pahar de cognac?
– Da.
– Bei paharul, îl pui jos. Eşti alt om. Şi cum orice om are dreptul la un pahar de cognac… şi aşa mai departe. 

O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu: 
– Ştiţi că adevărul supără!
Moisil: 
– Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.

Cugetări
O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.
Un matematician face matematică fiindcă vede în matematică ceva frumos, ceva interesant, ceva care îi place, ceva care îi e drag, ceva care îl tulbură, îl face să gândească, să mediteze, să viseze. 

Poate singura superioritate a calculatorului este că se corectează când greşeşte. Om s-o facă, mai rar!

Cineva l-a întrebat: “Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?”. Profesorul Moisil a răspuns: “Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii.”

Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi. 

Ştiinţa merge astăzi mai repede ca omul de ştiinţă; ai pornit împreună şi ţi-o ia înainte. Ar fi de scris o dată povestea celor ce şi-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Şi tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Şi comedia amară a celor ce neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Şi dramele provocate de cei ce, neînţelegând noul, îi prigonesc pe cei ce-l practică. 

Sunt pentru lucruri noi; dar mai mult decât lucrurile care sunt astăzi noi, eu apreciez lucrurile care vor fi noi abia mâine. 

Filozoful trebuie să fie în stare să înţeleagă lumea de astăzi, ştiinţa contemporană şi să se bazeze pe cele mai noi date ale ştiinţei, pentru a dezvolta concepţia noastră despre lume.

Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi.

Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puţin pentru mine pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical, dar de fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile societăţii.

Problema morţii este vie (la o anumită vârstă). 

Tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare.

Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.

Nici o problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe. 

Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.

Nu sunt destul de sigur de excelenţa metodelor mele, pentru a deveni martir susţinându-le.

Ştiinţa nu e bună azi, dacă ieri nu s-a gândit la mâine. 

Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.

Ştiinţa e formată numai din afirmaţii şi negaţii, dar trăirea unei ştiinţe e formată din întrebări şi răspunsuri, din bănuieli şi îndoieli.

Măsura legislativă, o indicaţie administrativă este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.

Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala nu e “puneţi fraţilor piedici!”, ci “dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!”. 

Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.

Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli…

Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească…

Noi, matematicienii, facem activitate fără planuri, nu de alta, dar ca să ne deosebim de alţii, care fac planuri, fără activitate.

Evident, practicarea ştiinţei e muncă grea; sunt unii care, plictisindu-se să gândească ştiinţa, cred că e mai uşor să gândească despre ştiinţă. Mare păcăleală: e mai greu. Atunci să ne mulţumim să vorbim despre ştiinţă. Asta da. E mai uşor? Este.

Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.

Sunt oameni care spun: există şi greşeli fecunde. Nu greşeala e fecundă, ci îndreptarea ei.

Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.

Să nu se teamă nimeni de lucrurile abstracte şi foarte abstracte, mai ales în matematică; matematica, tocmai pentru că este matematică, este abstractă. Cu cât un lucru este mai abstract, cu atât el îmbrăţişează domenii mai vaste şi deci este aplicabil în mai multe cazuri concrete.

Unii concep ştiinţa ca pe o mare arhivă de poliţie în care sunt îndosariate toate cancanurile naturii. 

Eu sunt omul care demonstrează. Nu conving. 

Cărţile bune nu mor niciodată.

Un matematician de obicei e întrebat la ce serveşte matematica şi abia dacă găseşte o ocazie să spună că e frumoasă şi că lui îi serveşte în primul rând, fiindcă îi e dragă. Înţelegerea unui fenomen îţi schimbă modul de a vedea întreaga lume şi matematica îţi serveşte şi ţie, să ai un plus de cunoştinţe.

Aici e sarcina cea mai mare a profesorilor, care trebuie să ştie să preia ce se ştie pe lume, pentru a-i învăţa pe alţii. Şi aici e rolul mare al oamenilor de ştiinţă, care trebuie să inventeze lucruri noi ce nu se ştiu încă. Prima condiţie e de a învăţa ceea ce se ştie. 

Imaginaţia e şi ea o sursă de informare.

Într-adevăr, dacă este ceva cu care trebuie să rămână absolventul unor cursuri liceale, acel ceva este învăţul de a gândi just.

Explozivul cel mai puternic nu este tri-nitro-toluenul, nici bomba atomică, ci ideea omenească.

Omul nu progresează decât atunci când ştie că nu poate să facă ce vrea. 

Fireşte, nu orice lucru ieşit din comun are neapărat şi valoare, dar orice lucru de autentică valoare e, neapărat, ieşit din comun. 

Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.

Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur.

Nu cred că există graniţă între ştiinţă şi filozofie, după cum nu cred că există graniţă între ştiinţă şi tehnică.

Învăţând matematica, înveţi să gândeşti.

Pentru elev este esenţial cum rezolvă problemele; pentru profesor cum le pune.

Numai prostia poate să aibă intermitenţe. 

Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.

E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.
Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • amycommunications  On iulie 15, 2010 at 08:02

    Sunteţi bătrîn..îmi pare rău..citesc mai pe seară postarea dvs, nu am timp de seducţie via internet şi nici nu mi-am propus(aşa cum vor ungurii şi membri ai P.S.D.) să fiu doctoriţă pentru băieţi..şi pentru animale, în general. Eu intenţionez numai să fiu judecătoare..în folosul femeilor care merită aceasta, într-adevăr.
    Şi-mi pare bine că unii dintre ‘academicienii ţării împreună cu politikienii sunt interesaţi să îmi găsească rapid un partener aşa cum eu îl menţionez de atîţia ani..însă să nu credeţi cumva că vreau să practic tehnici de negociere distributivă cu vreun partener. Mai mult, detest trecutul pe care mi l-au făcut părinţii şi politicienii(cu Danii şi ţiganii lor cu tot)şi vreau dreptul total la viaţă intimă şi privată! Vreau să fiu sigură că nu va mai şti mare parte din lume(şi de fapt, cam nimeni în afara urologului domnului d.e.) despre poziţiile pe care le practic eu cu el…
    Iertaţi-mă că sunt cam dură şi cam directă, însă nu ştiţi cît de mult îmi apreciez profesori care sunt ieşiţi la pensie acum şi se remarcă în lumea asta plină de profesori imbecili şi perverşi inculţi cu fîţele lor cu tot..şi să ştiţi, că numai eu am învăţat prin comunicările diplomaţilor americani(începînd cu dl. Kissinger) atît de mult..şi încă mai am de învăţat şi doresc din tot sufletul să o şi fac pînă la sfîrşitul vieţii-pragmatic, mai ales-mereu. Însă îmi pare atît de bine că am scăpat de cadrele didactice cu tot cu studenţii Universităţii Romîno-Americane, unde mergeam la antrenamentul meu -obligatoriu-de sport.(detest universităţile private din Romînia cu tot cu membri şi angajaţii lor)
    Vă citez: •Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
    •Dragostea e o poveste în care femeile cinstite se comportă precum cocotele, iar cocotele se comportă ca femeile cinstite.
    •Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe. This is the truth, indeed..însă mă rog la şansă(!!) să fie schimbate minţile celor care nu au deloc iar eu să îl găsesc-rapid!! pe acel diplomat-jurist care să îmi semene în primul rînd la capitolul dosarului medical curat.
    Parla con me..directamente!!

  • amycommunications  On iulie 15, 2010 at 11:53

    Şi în Romînia este exact la fel, să ştii. Şi, fie vorba numai între noi-fiindcă numai noi se presupune că avem cultura pragmatică!! să înţelegem problema, deci nu suntem egali -ca profesori şi academicieni ieşiţi la pensie-cu derbedeii care se plîng că au pensiile micşorate şi ies în stradă(d.e. dna Theodora cu tot cu fii’su şi cu babele şi moşii ei şi tinerii perverşi şi ţiganii). Iar eu, deşi sunt şi voi fi mereu conservatoare şi voi alkege liberalizarea pieţelor şi sensul social-democratic unitar al legislaţiei, voi fi mereu de centrul în sensul echilibrului pe care l-a înţeles-cel puţin la nivel teoretic, dl.Ion Iliescu. Şi persoanele(precum dl. Roman Mihăieş) care stăpînesc perfect gramatica limbii romîne .Dar mai ales am încredere atît în societatea civilă americană(!!) -cel puţin, aceea intelectualizată-din Washington, N.Y şi nicidecum în guvernatorii de Mexic d.e.
    Deoarece, deşi eu, prin compania mea conglomerată şi într-un fel numai virtuală AMYCOMMUNICATIONS, am ales să urmez tehnica negocierii integrate, totuşi sunt şi am fost întotdeauna(contrar spaimelor mele feminine fireşti şi care mă diferenţiază psihologic de bărbat, pînă la urmă): apreciez enorm tehnica nr.4 -de seducţie-noua abordare-folosită de ambii membri ai familiei dlui Preşed. Barack Obama. Cu toate că dl. Obama nu amînă şi e capabil-are potenţa plurivalentă-să ia deciziile corecte(în general vorbind) cu extrem de mare rapiditate. Conform învăţăturilor dlui Henry Kissinger.. Şi o propun(această tehnică no.4) pentru întreaga lume.
    Şi-acum să ne întoarcem la ‘oile noastre’..zău că ăştia zişi de centru-dreapta în Romînia sunt d.p.d.v. genetic de o imbecilitate crasă şi umflată!!(cînd văd d.e. exemplare precum Teo Trandafir şi Elena Udrea şi Roberta Anastase tropăind pe culoarele Palatului Parlamentului..mi se face o scîrbă inimaginabilă-pentru mulţime. Norocul meu că le văd numai la tembelizor, întotdeauna!!
    În ceea ce-l priveşte pe Baconski cu măsurile lui-şi-ale piticului-de reducere a cheltuielilor protocolare..mă gîndesc la catolicismul pe care-aparent numai-îl împărtăşim noi ambii şi mă gîndesc că este mai degrabă ortodox şi predispus către populism şi demagogie. Şi, în final, pentru distracţie: reamintiţi-vă principiul de centru al Kabbalei d.e.

    • tilbuhoglinda  On iulie 15, 2010 at 14:13

      Nu-mi dau seama, asa dintr-o ochire, care sa fie legatura subtila dintre Grigore Moisil si ale sale vorbe de duh si cele doua mesaje criptate (?), abia intelese, pline de-ntelesuri, pe care binevoiti sa mi le amycomunicati pe acest fir. Sunt cumva citate? De indata ce voi avea timp, le mai citesc o data si, poate, ma prind unde bateti. Daca nu, nu.

  • amycommunications  On iulie 15, 2010 at 17:52

    Nu pot să vă spun clasicul-în Romînia-‘aveţi răbdare’ fiindcă nu sunt o adeptă a negocierii folosite de către Orient. ba chiar din contră.
    Pînă îmi fac timp şi citesc-şi eu-despre Grigore Moisil împreună cu postarea dumneavoastră, vă ofer libertatea să alegeţi între medicină şi avocatură de calitate(exclus politica din ţara noastră). Nu am înclinaţia spre a servi explicaţii ..publice celor care nu pot să o înţeleagă-nu vă includ aici pe dumneavoastră, care ne-aţi dovedit contrariul însă vă place arta actoriei, precum italienilor-aşa încît sunteţi liber să alegeţi dumneavoastră ceea ce veţi face mai departe. Vă trimit sper lista de cărţi la sfîrşitul săptămînii..este bine??
    Spasiva.

    • Dl.Goe  On iulie 15, 2010 at 18:33

      D-le Tilly, va rog s-o indrumati pe d-soara Amy catre Arca lui Goe. Imi face impresia ca ar merita din plin sa fie salvata.

      D. Amy, pe Arca lui Goe veti intalni numai si numai doctori in drept, ceea ce va amana sine die nevoia de a alege intre medicina si avocatura, intre drept penal si medicina legala. In plus autopsiile sunt intotdeauna nedureroase, iar rezultatele garantate. Vindeca si de crize. Cronice.

      • amycommunications  On iulie 15, 2010 at 18:46

        Vă pricepeţi la redactare şi la beletristică, păcat că nu ne puteţi preda comerţ. Iar noi suntem tineri şi facem comerţ, nu ne pierdem timpul cu redactori bătrîni cu timp să fie scriitori..oricum, vă doresc succes(fiindcă, în definitiv, în faţa unui judecător, oricine are dreptul să fie propriul său avocat–asta am citit în dl. jurist I.Leş-nu ştiu să adaug semnul ‘smile’ cu ajutorul tastaturii, vă rog să vi-l imaginaţi fiindcă puteţi şi vreţi. Aveţi atîta timp..Somn uşor în viitoarele dvs. ‘amabilităţi’ eu refuz negocierea de tip ‘distributiv’ cu un..bărbat?! sau moşneguţ-copil etcaetera..

        • Dl.Goe  On iulie 15, 2010 at 21:28

          Cred ca poza e moft. V-am raspuns mai pe larg pe Arca lui Goethepoet. Daca vreti sa zamiti pe tastatura scrieti, intre doua spatii libere, doua puncte (pe verticala) si paranteza inchisa adica-cam asa _:)_ unde „_” se inlocuieste cu ” „. Incercati. Numai impreuna vom reusi. 🙂

  • amycommunications  On iulie 16, 2010 at 07:13

    Pe Arca lui Noe v/am răspuns şi eu şi sper să nu îmi mai atage niciun mesaj de acolo căsuţa poştală, fiindcă va fi şters automat. Pentru simplul motiv că eu, moft-nemoft aşa cum sunt(!?)într-adevăr, nu am obiceiul să îmi pierd vremea cu cei care nu îmi pot oferi nimic.
    Mulţumesc

    • TILBUHOGLINDA  On iulie 16, 2010 at 22:40

      @amicommunications si @goe, as dori sa va atrag atentia ca acesta nu este un blog de polemica ci de respiro. V-as ramane recunoscator daca v-ati rezolva disputele in alta parte. Multumesc pentru intelegere.

  • Dl.Goe  On iulie 16, 2010 at 15:07

    Se poate deduce ca nimeni nu va ofera niciodata nimic. De asta nici nu stiti ce sa faceti cu timpul pe care vi se pare ca l-ati avea. Gluma cu casuta postala insa e o gluma nostima care denota (in mod surprinzator) sperante cu totul si cu totul exagerate. M-ati surprins, mi-a placut. Am râs chiar, nitzel. V-as putea insa recomanda cateva entitati (botanice) care ar putea sa o ia in serios. Va intereseaza? Haideti c-am glumit. Intuitia d-voastra a functionat corect. Nu sunt dispus sa va ofer nimic. La revedere!

  • amycommunications  On iulie 18, 2010 at 14:38

    Nici nu mă aşteptam vreodată că îmi puteţi oferi altceva în afară de cărţi..în spiritul meu civic-şi comercial v-am postat linkul pe blogul meu personal.
    În cazul în care doriţi să ne puteţi oferi tuturor o listă amplă de lecturi, vă trimit o listă întreagă cu prima okazie în care îmi voi face măcar 10 min.timp, fiindcă ar merita să îmi fac timp într-adevăr. Ce ziceţi, mai discutăm??

    • TILBUHOGLINDA  On iulie 19, 2010 at 15:57

      @amicomunications, vorbiti cu TILBUHOGLINDA sau cu Goe? Nu stiu ce sa cred? Parca dinadins vreti sa fiti ambigua, vaga, neclara. N-am reusit sa aflu nici ce link ati zis ca ati fi adaugat pe blogul d-voastra. Vizitandu-va blogul am constatat ca acestea nu sint nici singurele nici cele mai importante dintre lucrurile cu care m-ati bagat in ceata. Daca mesajul d-voastra mi-e adresat, atunci raspunsul meu este desigur afirmativ. Vom mai discuta. Nu vad de ce nu.

      • Dl.Goe  On iulie 19, 2010 at 19:51

        Nici eu n-am gasit niciun link. Nu prea se intelege cum e organizat acel… blog? Ce sa zicem? Mai, iunie, iulie, discutam in august. Am si eu o micuta intrebare. Am remarcat faptul ca o mare de lume buna are tendinta de a scrie intr-un fel anume al carui rost imi scapa totalmente. De ex. si d-voastra (care sunteti educata sau macar asa va pretindeti) scrieti „okazie” in loc de „ocazie”. As fi in stare sa va adaug in blogroll daca mi-ati furniza explicatia logica sau deonto-logica a acestei banale (printre multe altele) metamorfoze a limbii, comoara in adancuri. Infundata. Nu ma uitati si, cand veti avea okazia, zdrobiti-ma cu raspunsul distrugator.

        • TILBUHOGLINDA  On iulie 22, 2010 at 12:40

          Raspunsul se gaseste AICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: